ce este comunicarea didactica

Ce este comunicarea? • Limbajul în care este formulat un mesaj trebuie să poată fi receptat cu uşurinţă şi înÅ£eles de către elev. Toate drepturile sunt rezervate Web Design by Dianys Holding - realizare site web - creare site web, Copyright © 2016 by CYD.RO. d) blocaje determinate de particularităţile domeniului în care se realizează comunicarea didactică – utilizarea excesivă a unui limbaj specific unui domeniu /discipline de învăţământ, în condiÅ£iile în care educabililor le este încă străin, poate îngreuna cu mult comunicarea didactică. Comunicarea de masă este şi rămâne o intenÅ£ionalitate: nu putem şti cu exactitate natura receptorilor, finalităţile comunicării, dacă ea şi-a atins sau nu scopul. Mesajele transmise prin mass-media beneficiază de un feed-back întârziat, slab şi incomplet din partea publicului. Prin urmare, specificul relaţiei dintre profesor şi elevii săi se exprimă prin actul comunicării, prezent în toate împrejurările activităţii didactice, fie de ordin instructiv sau educativ, fie de ordin social. 4. Aşa se întâmplă la discipline ca matematica, fizica, chimia, unde avem de-a face cu o, Expresivitatea vorbirii nu Å£ine numai de dimensiunea limbajului verbal, întrucât unele elemente care aparÅ£in de, Câteva elemente sunt esenÅ£iale pentru îndeplinirea dezideratelor unei comunicări didactice eficiente. Această relaÅ£ie rezultă din atitudinile dezvoltate de cei doi interlocutori. O încercare de sistematizare a blocajelor comunicării didactice trebuie să ia în consideraÅ£ie elementele structurale ale comunicării. De exemplu, pentru 1+3 introduceți 4. Comunicarea educaţională nu se poate reduce la stabilirea unor relaţii de izomorfism între ea şi modelul formal al teoriei comunicării care este un instrument necesar, dar nu suficient pentru analizarea şi interpretarea relaţiei de comunicare profesor-elev, pentru că face abstracţie de semnificaţia mesajului, de valoarea lui în funcţie de personalitatea care intră în acţiune. Voluntar sau involuntar, noi spunem ceva celorlalÅ£i şi prin expresia feÅ£ei, privire, gesticulaÅ£ie, poziÅ£ia corpului, proximitate, contactul corporal, înfăţişare, îmbrăcăminte. A fi clar în exprimare înseamnă, în primul rând, dezvăluirea explicită a înÅ£elesurilor, fie printr-o procedură logico-semantică (definiÅ£ia), fie prin plasarea termenilor în contexte care precizează mai bine sensurile. Acest aspect ar putea favoriza comunicarea didactică în sensul în care elevul ar simÅ£i nevoia să întrebe, să cunoască , să descopere cu ajutorul cadrului didactic tot mai mult din acel domeniu. Aceste studii ne arată cât de importantă este comunicarea. pot exista mai mulÅ£i emiţători şi mai mulÅ£i receptori în acelaşi timp; poate fi derulată într-o manieră directă sau mediată (în prezent, Internetul oferă modalităţi alternative fiabile pentru derularea acestor forme de comunicări). 205). Comunicarea didactica este de tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis, comunicat locutorilor, vizeaza atingerea lui in comportamentul observabil al receptorului si se poate modifica prin feedback pentru a-si atinge scopul. 2 Elementele comunicarii didactice 15 2. Prin discurs, profesorul urmăreşte să influenÅ£eze auditoriul-clasă, să-l convingă de validitatea anumitor aspecte ştiinÅ£ifice, a anumitor teorii sau perspective. b) blocaje determinate de relaÅ£iile social-valorice existente între participanÅ£ii la relaÅ£ia de comunicare didactică – Cadrul didactic ar trebui să reprezinte competenÅ£a ştiinÅ£ifică în domeniul pe care îl predă, adică să dispună de o autoritate pe care i-o oferă nivelul de pregătire în domeniu. Aceste riscuri sunt cu atât mai mari cu cât cel ce învaţă, înaintând în vârstă, se concentrează mai ales pe conţinutul învăţării şi mai puţin pe contextul în care se realizează preluarea experienţelor de învăţare. 2. În realitate, clasa şcolară nu este o sumă de indivizi, ci fiecare elev îşi păstrează individualitatea, decodificând în mod personal mesajele. Ce este comunicarea? – se realizează printr-un schimb de mesaje între două persoane; – poate fi directă (face-to-face) sau indirectă (mediată); – se realizează prin vorbire, gesturi, scriere etc. ObservaÅ£ia curentă şi simÅ£ul comun ne atrag atenÅ£ia că barierele care stau în faÅ£a oricărei comunicări şi deci şi a comunicării didactice sunt de o mare diversitate: nu putem comunica cu un elev pentru că este obosit şi bolnav, pentru că are dificultăţi de concentrare, pentru că are un vocabular sărac, pentru că este marginalizat de colegi, pentru că se crede persecutat de profesor etc. Aceasta este una din intrebarile aflate in centrul dezbaterilor actuale depre autism. Transylvania College este singura şcoală din România acreditată pe curriculum românesc şi curriculum Cambridge. Apostol, P.(1969) apud Săucan, D. (2002), Comunicarea didactică. În general vorbind, amplitudinea vocabularului elevului este o condiÅ£ie a unei comunicări didactice eficiente, în timp ce un vocabular sărac este o piedică în derularea acestei comunicări. Comunicarea educaţională reprezintă un caz particular al comunicării general-umane. În partea lui profundă de analiză şi interpretare, fenomenul comunicării a devenit obiect de studiu şi de cercetare ştiinţifică destul de recent, în a doua jumătate  a secolului nostru. „A comunica” înseamnă astăzi, conform definiţiei de dicţionar, a face cunoscut, a înştiinţa, a spune sau a pune în legătură, în contact, a duce la (Dicţionarul explicativ al limbii române, 1996, pag. De timpuriu, ei se uita spre persoanele, Autismul este o tulburare pervaziva de dezvoltare caracterizata de scaderea capacitatii de, In educatia Montessori copiii primesc atat libertate, cat si disciplina. Anamaria Pesclevei. Dacă mesajul nonverbal şi cel paraverbal îl contrazic pe cel verbal (cum ar fi un mesaj ostil transmis într-o manieră prietenoasă), subiecÅ£ii au tendinÅ£a de a ignora cuvintele, Å£inând seama doar de mesajul nonverbal şi de cel paraverbal. Cu toate acestea, este o formă de comunicare utilizată frecvent şi cu un impact considerabil. Specificul comunicarii didactice. Orice disonanţă în raport cu funcÅ£ionarea normală în cazul fiecăruia dintre aceste elemente poate constitui un obstacol în calea realizării unei comunicări didactice cât mai eficiente. În comunicarea didacticã intervin, determinând-o sau numai influentând-o, factori multipli care pot fi grupati în urmãtoarele categorii: caracteristicile profesorului, caracteristicile elevului sau clasei, caracteristicile canalului de transmitere si ale contextului în care se desfãsoarã actul comunicativ. Cu alte cuvinte, ca şi cadru didactic trebuie să ştii să vorbeşti corect în limba pe care o foloseşti, dar în egală măsură trebuie să ştii ce vrei să transmiÅ£i şi care sunt cuvintele cele mai potrivite pentru a face acest lucru. Argumentele aduse în faÅ£a auditoriului-clasă trebuie să aibă o raÅ£ionalitate evidentă şi, în acelaşi timp, să fie credibile, să fie în acord cu ceea ce elevii ştiu deja. Apostol, P.(1969) apud Săucan, D. (2002), Comunicarea didactică. Astfel, agresivitatea sau calmul, prejudecăţile sau flexibilitatea, autoritatea sau permisivitatea (alături de multe alte caracteristici personale) pot fi doar câteva dintre atitudinile care pot ajuta sau bloca comunicarea didactică. în primul rând, elevii trebuie formaÅ£i şi educaÅ£i în spiritul unei reale culturi a dialogului. Salvează-mi numele, emailul și situl web în acest navigator pentru data viitoare când o să comentez. Vizitați pagina noastră Facebook aici. Datorită finalităţii urmărite, nu poate fi vorba de  o simplă transmitere de date (chiar văzută numai sub aspectul său pur instructiv), ci de o conducere (în sens cibernetic) a unui comlex de generare de comportamente durabile, motivate, finalizate, integrate (comunicare sintactico-semantică, pragmatică, bineînţeles cu predominarea dimensiunii pragmatice, incitarea la activitate şi statornicirea de motivaţii superioare) în cadrul căreia comportamentul cognitiv-emoţional are funcţie operativ-instrumentală, în raport cu cel conativ de realizare” (Apostol, 1969, p.32 apud Săucan 2002). Putem spune că omul este, prin natura sa, o fiinţă comunicaÅ£ională, iar comunicarea este procesul esenÅ£ial prin care fiecare devine ceea ce este şi intră în relaÅ£ie cu alÅ£ii. 2) În comunicarea didactică, important este nu numai ce comunică profesorul, ci şi modul în care o face. Adevărata faţă a umanităţii stă în „omul dialogal”, în acea relaţie Eu-Tu, celebrată de Martin Buber, care întemeiază nu numai o existenţă colectivă, ci şi realitate a individului ca atare. Expresivitatea verbală este o cerinţă generală a comunicării didactice, deşi, în actul practic al unei astfel de comunicări, preocuparea pentru îndeplinirea acestei cerinÅ£e e mai prezentă la anumite discipline. Putem spune că orice formă de comunicare didactică este şi o formă de comunicare educaÅ£ională. Pe măsura creşterii nivelului de competenţă didactică, creşte şi nivelul conduitei comunicaţionale, dar şi invers, pe măsură ce nivelul competenţei didactice scade, are loc şi o descreştere a nivelului conduitei comunicaţionale, având de a face cu o relaţie contingentă între aceşti indicatori. „Dacă ar trebui să renunţ la toate darurile mele, cu excepţia unuia, m-aş hotărî să-l păstrez pe cel al vorbirii, căci el mi-ar permite să le recuperez rapid pe toate celelalte.” (Webster, 1998 apud Săucan, 2002, p.9). O discuÅ£ie asupra condiÅ£iilor de eficienţă a comunicării didactice trebuie să aibă în vedere ansamblul elementelor componente ale actului comunicaÅ£ional (emiţător, receptor, cod, mesaj, canal de comunicare, feed-back A fi profesor înseamnă nu numai a poseda cunoştinÅ£e de specialitate, ci a avea şi capacitatea de a le transpune şi traduce didactic, adică posibilitatea de a şti ce, cât, cum, în ce fel, cui oferi. 2. O definiÅ£ie a comunicării didactice ne oferă L. Iacob (1998, p. 190): „0 comunicare instrumentală, direct implicată în susÅ£inerea unui proces sistematic de învăţare”. Pornind de la cuvintele Sfântului Ioan Gură-de Aur: „Acela iubeşte cu adevărat, care caută interesele celui iubit”, putem parafraza spunând că profesorii care-şi iubesc cu adevărat elevii comunică în funcţie de interesele celor iubiţi. În cazul comunicării interumane, caracterul psihosocial este subînţeles. Un profesor care o dată intrat în clasă se aşază la catedră ori se „lipeşte” de tablă şi rămâne acolo pe tot parcursul orei îşi diminuează mult din forÅ£a discursului şi din expresivitatea comunicării. De ce este important ca elevii sa invete inca de mici geografie? Este vorba despre ton, accent, viteza vorbirii, ritm, pauze, frazare, dicÅ£ie, conturul melodic al vorbirii. Pentru a putea defini o comunicare ca fiind didactică ea trebuie să îndeplinească următoarele criterii: a) comunicarea trebuie să fie un act intenÅ£ionat, iar intenÅ£ia să vizeze schimbări în cunoaşterea, afectivitatea, comportamentul sau acÅ£iunea celui ce receptează comunicarea; b) comunicarea trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat şi să se deruleze după anumite principii de eficienţă paideică (în privinÅ£a formării celuilalt); c) în general, dar nu exclusiv, o astfel de comunicare se desfăşoară în instituÅ£ii specializate (şcoală, universitate), preocupate şi de buna organizare a comunicării în cadrul lor; d) eficienÅ£a comunicării trebuie să fie supusă evaluării în raport cu un ideal stabilit de modul de organizare a actului.